Dislexia este o tulburare specifică, bazată pe limbaj, care se caracterizează prin dificultatea decodării cuvintelor, ceea ce reflectă abilități insuficiente de procesare fonologică. Dislexia de dezvoltare, conform diferiților autori, afectează între 4% și 12% din populația de vârstă școlară și se caracterizează prin dificultatea de a citi la un copil cu auz și inteligență normale. Cititul este o abilitate complexă, care necesită cooperarea diferitelor funcții. Mai multe studii au arătat că dislexia poate fi însoțită de tulburări de procesare auditivă, cum ar fi perturbarea auzului fonematic, dificultăți în analiza sunetelor și în discriminarea înălțimilor. Nu există un consens dacă dificultățile auditive prezentate sunt legate în mod specific de sunetele vorbirii sau, în general, de toate tipurile de stimuli acustici. Unele teorii sugerează că tulburările de procesare afectează și modalitatea vizuală. Scopul studiului a fost de a evalua procesarea timpului și a frecvenței la copiii cu dislexie de dezvoltare.
